Informatii generale privind economia sociala

Economia socială este reglementată de Legea nr. 219/2015 privind economia socială cu modificările si completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 561 din 28 iulie 2015 ale cărei Norme metodologice (vezi si Anexe ale normelor metodologice) au fost adoptate prin HG nr. 585/10.08.2016, publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 660 din 29 august 2016, cu modificările și completările ulterioare (HG. nr. 876/15.07.2022; HG nr. 128/15.02.2023).

Conform Legii 219/2015 cu modificările si completările ulterioare, economia socială este definită ca (art. 2 alin.1 din Lege) ansamblul activităţilor private cu caracter economic si social, servind interesul general, interesele unei colectivități si/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creșterea incluziunii sociale si /sau – furnizarea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări.

Economia socială are la bază (art. 2 alin. 2 din Lege):

1. Inițiativa privată, voluntară și solidară;

2. Grad ridicat de autonomie și responsabilitate;

3. Distribuirea limitată a profitului sau excedentului, după caz, către asociați sau membri.

Principiile care stau la baza economiei sociale (art. 4 din Lege):

1. prioritate acordată individului şi obiectivelor sociale faţă de creşterea profitului;

2. solidaritate şi responsabilitate colectivă;

3. convergenţa dintre interesele membrilor asociaţi şi interesul general şi/sau interesele unei colectivităţi;

4. control democratic al membrilor, exercitat asupra activităţilor desfăşurate;

5. caracter voluntar şi liber al asocierii în formele de organizare specifice domeniului economiei sociale;

6. personalitate juridică distinctă, autonomie de gestiune şi independenţă faţă de autorităţile publice;

7. alocarea celei mai mari părţi a profitului/excedentului financiar pentru atingerea obiectivelor de interes general, ale unei colectivităţi sau în interesul personal nepatrimonial al membrilor;

8. proces decizional transparent și responsabil în interesul colectivității pe care o deservește.

Economia socială contribuie la dezvoltarea comunităţilor locale, crearea de locuri de muncă, dezvoltarea incluziunii și coeziunii sociale, tranziția către economia circulară și inovarea socială, implicarea persoanelor aparţinând grupului vulnerabil, prevăzut de lege, în activităţi cu caracter social şi/sau activităţi economice, facilitând accesul acestora la resursele şi serviciile comunităţii. (art. 5 alin. 1 din Lege).

Obiectivele economiei sociale (art. 5 alin. 2 din Lege) sunt:

1. consolidarea coeziunii economice şi sociale;

2. ocuparea forţei de muncă;

3. dezvoltarea serviciilor sociale.

Activități de interes general ale entităților de economie socială –

1. producerea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări care contribuie la bunăstarea comunităţii sau a membrilor acesteia;

2. promovarea, cu prioritate, a unor activităţi care pot genera sau asigura locuri de muncă pentru încadrarea persoanelor aparţinând grupului vulnerabil;

3. dezvoltarea unor programe de formare profesională dedicate persoanelor din grupul vulnerabil;

4. dezvoltarea serviciilor sociale pentru creşterea capacităţii de inserţie pe piaţa muncii a persoanelor din grupul vulnerabil.

Entitățile de economie sociale sunt reprezentate de:

• întreprinderea socială;

• întreprinderea socială de inserție.

Întreprinderea socială este persoana juridică de drept privat care desfăşoară activităţi în domeniul economiei sociale, care deţine un atestat de întreprindere socială şi respectă principiile economiei sociale.

Atestatul se eliberează de către agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă, respectiv a municipiului Bucureşti, prin compartimentul pentru economie socială (art. 8 alin. 5 din Lege). Atestatul se acordă pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii, dacă se face dovada că sunt respectate condiţiile care au stat la baza acordării acestuia (art. 8 alin. 6 din Lege).

Întreprinderea socială atestată poate renunța la acest statut prin notificarea agenției pentru ocuparea forței de muncă.

Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale sprijină activităţile de economie socială prin (art. 7 din Lege):

– recunoaşterea rolului întreprinderilor sociale prin acordarea atestatului de întreprindere socială;

– recunoaşterea rolului întreprinderilor sociale de inserţie prin acordarea mărcii sociale;

– dezvoltarea mecanismelor de sprijinire a întreprinderilor sociale și a întreprinderilor sociale de inserţie;

– promovarea şi susţinerea dezvoltării resurselor umane din domeniul economiei sociale;

– participarea la activităţi de economie socială prin colaborare în diferite forme, potrivit legii;

– înfiinţarea de centre de informare şi consiliere în domeniul economiei sociale;

– facilitarea accesului întreprinderilor sociale și întreprinderilor sociale de inserție la târguri de profil sau târguri comerciale organizate de instituțiile publice în țară, prin scutirea de taxe de participare.

Criterii pe care trebuie să le prevadă și respecte întreprinderea socială, prin actele de înființare și funcționare (art. 8 alin. 4 din Lege):

1. acţionează în scop social şi/sau în interesul general al comunităţii;

2. alocă minimum 90% din profitul/excedentul realizat scopului social şi rezervei statutare;

3. se obligă să transmită bunurile rămase în urma lichidării către una sau mai multe întreprinderi sociale;

4. aplică principiul echităţii sociale faţă de angajaţi si administratori, asigurând niveluri de salarizare/remunerare echitabile, între care nu pot exista diferenţe care să depăşească raportul de 1 la 8.

Întreprinderea socială de inserție este întreprinderea care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

1. are cel puţin 30% din personalul angajat sau membrii cooperatori aparţinând grupului vulnerabil, astfel încât timpul de lucru cumulat al acestor angajaţi să reprezinte cel puţin 30% din totalul timpului de lucru al tuturor angajaţilor;

2. are ca scop lupta împotriva excluziunii, discriminărilor şi şomajului prin inserţia socioprofesională a persoanelor defavorizate (art. 10 alin. 1 din Lege).

Statutul de întreprindere socială de inserție se certifică prin acordarea mărcii sociale.

Marca socială cuprinde certificatul care atestă statutul de întreprindere socială de inserţie, cu o valabilitate de 3 ani de la data emiterii, precum şi un element specific de identitate vizuală, care se aplică în mod obligatoriu asupra produselor realizate sau a lucrărilor executate ori a documentelor care demonstrează prestarea unui serviciu (art. 13 alin. 1 din Lege).